Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica

Profesor coordonator

Stere Gulea

Absolvent

Oleg Brega

Vreau sa fac acest film ca un omagiu rebelilor de orice fel. Dar indeosebi ca o cintare celor care nu se tem sa-si sacrifice bunastarea pentru ideea de justitie.

Eroii mei sint justitiari din instinct si prin vocatie. Ei sint niste luptatori fara voie care apara fara arme baricada dreptatii sociale, ei sint cei care asigura focul in vatra.

Filmul ii surprinde in momente grele cind acest foc uitat de societatea in criza, risca sa se stinga, pentru ca cei responsabili nu mai au grija lui, iar rauvoitorii care abia asteapta sa se faca intuneric, cauta sa-l distruga.

Geo e un om obisnuit care observa ca multi altii nedreptatea, reactioneaza la fel ca ceilalti - cu nepasare, si se implica in mersul lucrurilor abia atunci cind injustitia il afecteaza personal. El este unul dintre cei care au vazut de departe fum, au calcat prin funingine si s-a oprit numai cind s-a fript cu un taciune aruncat. Doar ca el, spre deosebire de ceilalti s-a oprit si a ridicat focul mocnit, a suflat in el ca sa-i dea viata si s-a facut slujitorul focului.

La fel si Claudia e un personaj cu miinile arse si cu fata afumata, pedepsita de tot felul de "zei" pentru curajul de a lupta pentru adevar, iar Serge e un nou erou justitiar, un auto-exilat pentru aceeasi cauza ca primii doi.

Am adunat pe toti acesti prometei intr-un singur film pentru a construi ideea de continuitate peste generatii a unei cauze comune.

Acesti oameni de virste si origini sociale diferite se pot solidariza pentru aceasta idee, isi pot conjuga eforturile pentru a creste speranta ca justitia va triumfa iar focul dreptatii si al adevarului va fi pastrat nestins.

Acum il pastreaza doar citiva nefericiti - cite-un taciune la fiecare, miine insa flacara se va aprinde iarasi si va incalzi lumea, o va lumina iar dupa atita frig si intuneric.

S-ar parea ca vremea eroilor justitiari a trecut si ca tema e demodata, dar am preferat acest subiect peroratiilor ermetice despre artisti si despre arta, comediilor banale si fara scop ori filmelor de actiune: politiste, suspans, horror fara nici un rost estetic si moral.

Contraargument parerii unora ca filmele de acest fel s-au invechit, sustin ideea ca filmele monumentale cu probleme abstracte nu mai sint ale timpurilor noastre.

Acest posibil film este marcat de cautare. Incerc sa caut in ceea ce am facut si vreau sa fac cu acest scenariu o noua forma si un stil personal, un mod special de a ma exprima in film.

N-am staruit pentru asta sa caut un subiect extraordinar; povestea infringerii unui visator naiv mi s-a parut suficienta pentru un film destinat experimentului.

Istoria lui, avind ca fundal peisajul trist al unei societati in deriva, ar trebui sa incurajeze tocmai prin pesimismul dezarmant al intimplarilor prin care se perinda eroul, asa cum indeamna la credinta patimile sfintilor.

Tot asa nici Geo nu se sperie cind aude povestea infringerii Claudiei, iar propria decadere nu-l face sa inceteze a-l mai incuraja pe Serge. Personaj care si asa nici nu pare dispus sa accepte nedreptatea din familie si din societate pentru ca a constientizat acest fapt la virsta maximalismului neiertator.

Ca mod de redare, filmul meu abordeaza realismul care ar putea sa-l transforme intr-o drama cu preocupari de psihologie sociala, dar mijloacele de realizare aproape neorealist de simple, accesibile si economicoase l-ar obliga sa aiba o coloratura de picaresc, sa devina un gen de aventura care ar captiva publicul si ar propaga ideea reprezentata de eroii alesi ca subiecti.

Si, in general, cred ca pentru a se innoi prin experiment, filmul de azi ar trebui sa se decorseteze de paguboasa dependenta financiara fata de producator. O solutie ar fi sa devina utilitar si necesar ca televiziunea, sau sa abordeze mijloace tehnice de filmare mai putin pretentioase si deci mai ieftine, chiar pina la filmarea pe video si antrenarea actorilor neprofesionisti.

Pina la urma publicul vizat nu e cel care vine in numar de citeva mii la premiere, sau se duce la intimplare sa vada un film la marele si superdotatele tehnic cinematografe din centrul orasului, ci acei care privesc de citeva ori filmul la un cinematograf de cartier cu intrarea cea mai ieftina (chiar daca proiectia se face in ultimul hal), acasa de pe o caseta video sau la televizor.

Evident aceste filme nu vor fi o afacere si ne vor duce departe de ideea de industrie cinematografica, dar filmul poate sa se imparta lejer pe doua cai de afirmare: comerciala si de Cinemateca, sau pentru acasa.

Mai pledez astfel pentru decoruri reale, exterioare. Prefer sa operez cu niste oameni obisnuiti intr-un decor obisnuit decit sa caut peisaje exotice, lume ciudata si sa ramina in spatele lor latura psihologica a povestii, relatiile sociale intre personaje, raporturile lor estetice si morale.

La inceput, profesorul Dumbrava pare un profesor universitar ca oricare, foarte dragut cu cei tineri, chiar daca acestia sint alta generatie cum e acel provincial naiv care i se confeseaza cu sinceritate pe orice tema.

Dar in citeva secvente in care mai apare il descoperim ca pe un personaj complex prin constructia si coloratura lui: chiar daca s-ar parea ca a reusit in viata, ca pozitia-i sociala e una pe care si-ar dori-o oricine, totusi profesorul Dumbrava e un invins.

In comparatie cu sotia sa care a luptat pina in pinzele albe si s-a impotrivit curentului, peste puterile ei, suportind declasarea si persecutiile ajungind astfel prematur la senilitate, el a acceptat compromisuri de tot felul, a urcat in ierarhiile sociale, a primit toate recompensele pentru meritele sale, si totusi acum el e devastat moral si relatia lui cu sotia il tradeaza in primul rind.

Gazdele lui Geo sint niste oraseni prin excelenta si romani adevarati prin comportament. Ei sunt la inceput foarte draguti cu ruda lor de la tara, dar cind acesta incepe sa le complice viata ei nici nu se gindesc sa se solidarizeze cu el, prima solutie e de minima toleranta: ei il expulzeaza.

Lavinia se comporta precum orice tinara liceana de capitala care se respecta: e romantica, indrazneata, il provoaca pe tinarul cu care a avut o aventura la munte s-o urmeze, el vine dupa ea, incearca sa obtina o pozitie sociala asemanatoare ei, dar pentru ca nu reuseste, il paraseste deoarece ea pune mare pret pe asta.

Batrinica din autobuz e un personaj generic, e societatea insasi, duplicitara, egoista si fara memorie, cu reactii de moment si preocupari meschine. E suspicioasa si cordiala in acelasi timp, generoasa si zgircita, cu aceeasi persoana se poarta diferit, conform situatiei si intereselor personale.

La fel si Mitica, fostul coleg al lui Geo. El e foarte sincer cind promite ajutorul, dar faptele sale vizeaza exclusiv propriul interes, e o speculatie si nimic mai mult. Si el se afla la inceput de drum, dar spre deosebire de Geo, Mitica s-a adaptat societatii, a invatat regula jocului si pentru el nimic nu este mai important acum decit binele propriu si pastrarea bunei stari.

Nu intimplator am evitat sa individualizez pe hotii de buzunare dupa cum nici politistii nu capata vre-un nume in filmul meu, tiganii (caci cel mai des ne fura tigani) sunt ca o urgie, un cataclism fara constiinta de sine, fara personalitate iar politistii chiar daca i-am mai nuantat pe unii dintre ei ramin ca o stare de fapt, in umbra imaginii generalizate de "politie la romani" careia inca i se potriveste numele de "militie" folosit de unul dintre personaje, termen asociat cu un anumit comportamen si o atitudine specifica, si care in gura femeii marcate de persecutie trebuie sa sune si mai exact nuantat.

Din contra, personaje care nu apar niciodata fizic, le-am descris mai exact prin atitudinea eroilor mei cum ar fi parintii lui Serge, indeosebi mama lui. Pentru ea fiul a devenit povara si stavila in reformarea vietii care nu a prea mers pina acum.

La decupaj am preferat sa tai cit mai putin si sa las personajele sa joace. Nici replicile nu sint fixate prea riguros, descrierile de cadru sint foarte putine, fapt care presupune mai multa libertate regizorala, mai mult loc pentru improvizatie, ca viata sa para mai credibila si reala.

Titlul l-am ales cu gust dulceag tocmai pentru a parea mai dulce amarul intimplarilor din continuare. Povestea as vrea sa inspire curaj sau macar resemnare.

Mi-ar place sa fac acest film, ma simt in putere sa-l fac si voi cauta sa-i dau toate sansele sa fie realizat pentru ca merita.

Serge, un copil de 12-13 ani se plimba singur prin oras. Sare dintr-o baltoaca in alta, face tot ce alta data nu si-ar fi permis. Dar nu stie ce sa mai faca cu libertatea lui. Se opreste pe un pod si scuipa in riu. Nici nu observa cind unul dintre putinii trecatori se opreste si il priveste citva timp. E un tinar plictisit care se plimba si el alene prin oras. Un blond de vreo 25 de ani.

Serge se intoarce fara chef si îl priveste peste umar. Il masoara din cap pina in picioare, dar fara un interes deosebit.

...Si Serge face un gest lenes cu capul intr-o directie arbitrara. Geo se-ntoarce spre singurele blocuri din jur - sint cel putin cinci cladiri identice intr-un sir drept de-a lungul riului

Serge continua sa stea cu spatele si catadicseste sa miriie afirmativ. Geo il studiaza citva timp in tacere, apoi vine linga balustrada.

Am mers impotriva lor, de fapt am plecat cu alt gind de-acasa..., intr-o buna zi am decis sa nu mai tac si am platit scump pentru asta.

Copilul e alarmat; se intoarce spre Geo, il priveste neincrezator. Surprinde un inceput de zimbet pe fata lui Geo si se lumineaza si el. Arunca in apa o piatra lucioasa pe care o trecea tot timpul dintr-o mina in alta.

De fapt mama e singura, tata a plecat din tara, demult, mama incearca sa-l inlocuiasca; mereu vine cu cineva acasa. Mie ce-mi pasa, ori cu ei, ori fara ei, eu fac ce vreau.

Mie mi-ar fi fost frica la virsta ta.Si acum la citi ani am eu mi-a fost greu sa ma hotarasc sa plec din oraselul meu. Am cunoscut insa pe cineva care mi-a zis ca pot mai mult… Cu asta au inceput toate.

Geo si cu Lavinia se intîlnesc pe scarile Universitatii. Ea e o copilita de vre-o 19 ani dar foarte sigura de sine, dezghetata. Are o figura zvelta, destul de înalta, par saten sclipitor, lasat liber în bataia vîntului. Ochii verzi, iscoditori îi fug ca niste margele jucause, zîmbeste rar dar zîmbetu-i e îndraznet si coplesitor.

M-am aranjat foarte bine, rudele mamei sint oameni draguti:fac orice pentru mine, nici nu m-am asteptat, doar nu ma cunosc deloc,i-au cunoscut numai pe parinti.

Ma tem doar la istorie; niciodata nu poti sa stii ce crede profesorul despre Razboiul de Independenta. …Au promis batrinii ca ma recomanda unui profesor din blocul lor, care preda la facultate. Nu mai am timp de meditatii dar poate-mi da niste sfaturi.

Geo si profesorul Dumbrava coboara în jos pe scara în spirala a blocului. Profesorul la prima vedere pare chiar tânar dar are în jur de 50 de ani iar parul înca bogat îi este aproape argintiu.Are costum la cravata, foarte îngrijit, chiar elegant. In mâna are o geanta de piele si nelipsita umbrela.Ei coboara foarte precaut, profesorul primul, Geo în urma lui.

Trebuie sa iei lucrurile asa cum sunt… Diferenta se observa cind vii din provincie in capitala, ori din sat la oras. Blazarea e caracteristica populaþiei urbane asta e modul de a supravietui al individului intr-o comunitate supra-aglomerata si îndeosebi marcata de criza . Oraseanul de azi e foarte departe de semenii lui de la tara, de proximitatea relatiilor de acolo... acolo se cunoaste om cu om; orice s-ar intimpla informaþiile se transmit fulgerator caci comunitatea rurala functioneaza ca o familie mai mare, pe cind orasul e ca o gara, un hotel unde oricit de mult n-ai ramîne nu te intereseaza cine sta alaturi, vizavi ori in blocul din fata casei tale, pentru ca oamenii sint prea multi si tot mai diferiti...

Profesorul deschide usa de la intrare si chiar in fata usii pe trotuar e o Dacie alba de care se apropie si-i deschide usa din mers. Înainte de a urca, profesorul se-ntoarce si priveste în urma.

Sus la o fereastra de la etaj sta o femeie care privete trist în urma profesorului. Cei doi se privesc scurt, apoi perofesorul se întoarce si urca în masina.

Geo si pustiul stau pe-o banca în plina strada. Prin spatele lor misuna lumea pe trotuar, prin fata trec în mare viteza masini.

Geo sta în usa autobuzului, priveste absent in fata lui. O batrinica se trezeste fara bani si, crezind ca el este faptasul, il ia de mineca si incepe sa strige:

Cei din jur privesc cu nedumerire la batrina care, in disperare, isi inghite cuvintele in timp ce-si agita miinile ca o amenintare si, totodata, ca o neputinta in a chema in ajutor. Citeva femei si un tinar se apropie fara intentia de a se implica in aceasta neintelegere.

Toti coboara in statie. Geo trebuie sa-si intoarca buzunarele pe dos ca sa scape de invinuire. Apoi se indeparteaza scirbit in timp ce batrinica il mai arata cu degetul altor batrine.

Geo si cu pustiul merg pe o strada laturalnica, umbrita de copaci si foarte linistita. Serge e captivat de poveste iar Geo se opreste si priveste cu grija in jur.

Da si foarte inteligenta. Ne-am cunoscut la mine, la munte, ea venise intr-o vacanta, eu faceam poze, ea mi-a pozat, am vorbit...

La prima intersectie incepe un mic scuar cu citeva banci. Pe una sta o femeie in jur de 45 de ani. Are o curelusa eleganta pentru ciini in mina, o invirte mereu in jurul degetului aratator. Are privirea stinsa un aer trist de femeie fara copii. Cei doi se opresc in fata bancii pe care sta Claudia.

Se apropie o catelusa de rasa "pechinez" ori "taxa". Are un aer absent simportant, are de mirosit totul in jur.

De ce te miri? Am predat si eu istoria la facultate; sotul meu a preferat sa ramina la " Antichitate ", doar eu mi- am frint gitul in tot felul de dispute pe teme mai interzise din istoria contemporana; pe cine mai intereseaza ce a fost intr-adevar la 23 august sau pe 28 iunie...

Am predat la Universitate, acum nimeni nu ma mai crede,iar sotul meu nici nu ma lasa sa pomenesc despre asta, nu-mi permite sa fac nimic,nici sa-i calc pantalonii, prefera sa angajeze pe o vecina de sus, ce sa spun, e profesor… intelectualul!

Geo si Lavinia stau imbratisati in autobuz. Geo priveste peste umarul ei spre usa si vede urcind odata cu multimea pe cineva care-l face nervos.

Iarta-ma, te rog, trebuie sa merg pina la sofer, nu ma intreba de ce, ai grija la buzunare.

El se apropie de sofer si vede cum este sustras un portmoneu care trece dintr-o mina in alta. Lavinia a observat si ea ca se intimpla ceva in imbulzeala de la usa. Portmoneul ajunge in buzunarul unei brunete care a urcat impreuna cu gasca.

Soferul se lasa convins foarte greu. Doar pentru ca vede o masina a politiei la intersectie accepta sa opreasca in statie si sa-l lase doar pe Geo sa coboare. El se duce spre masina politiei. Lumea se agita, hotii isi dau seama ce se intimpla si instiga pe calatori sa se revolte. Soferul este nevoit sa deschida.

Geo alearga periculos printre masini prin fata autobuzului oprit in statie, dupa el alearga si trei politisti. Cind vede ce s-a intimplat Geo ridica disperat miinile in sus. Prin usile deschise lumea deja intra in autobuz. Lavinia coboara prin spate si se opreste privind intrebator spre el.

Soferul, care tocmai inchidea usa, o deschide iar si, cind vede politistii adunindu-se la usa, opreste motorul si coboara.

Fara discutie, fata se indeparteaza suparata, lasindu-l sa-si clarifice neintelegerea cu politistii si cu soferul care-i priveste dezamagit de cele intimplate.

Biroul sefului de sectie din lemn negru, masiv are pe el doar o ceasca cu cafea in fata sefului si o coala alba in fata lui Geo. Politistul are o fata calma, in ochii lui se citeste ingaduinta si grija paternã.

Propun sa deschideti o ancheta asupra acestui caz. Va asigur ca-i puteti prinde, sint cel putin trei echipe stabile intr-un cartier,una circula permanent pe aceeasi ruta. Ii cunosc bine, stiu pe unde locuiesc, puteti face ceva...?!

Hotul trebuie prins in flagrant si e foarte greu, tinere,ca sa stii, acuma stii probabil, apoi trebuie sa dovedesti ca e vinovat -asta e si mai greu, uite incearca sa-mi aduci dumneata un martor, o sa vezi nimeni nu vrea sa se implice, fie ca se grabesc ori nu au vazut nimic - au o mie si unu motive pentru a te evita; tilharii sint fosti delincventi, recidivisti organizati,bine instruiti, sa fim seriosi,nu e o joaca de copii.

De fapt se intimpla lucruri mai grave in oras, Ati auzit citi la suta circula fara bilet si ce probleme au cu ei controlorii cind ii prind? …Sintem foarte ocupati...

O bataie scurta in usa anunta intrarea unui tinar de virsta lui Geo, imbracat ferches, cu frizura proaspata.

Cei doi prieteni ies de la sectia de politie si o iau de-a lungul strazii facindu-si loc pe rind unul altuia la usi, la poarta, la treceri inguste.

Nu, am absolvit acum un an; sint la un post privat cu bani berechet,libertate totala in creatie… Sarut mina-revolutie...

E o alta poveste din care nu mai inteleg nici eu ce pot face. M-am impotmolit in declaratii inutile pe la politie: scriu tot felul de marturii care nu au nici un efect real - toate sint aruncate la sertar. Politistii astia parca au alte interese decit ordinea publica si securitatea cetateanului. Tu ii spui ca te-au furat si arati hotii, iar el iti spune de drepturile minoritatilor, de rigorile legii pe care el e obligat primul sa o respecte. Undeva la Londra daca i-ai zice unia de la intersectie ca ai vazut un hot ti-ar multumi ca i- ai dat de lucru. Televiziunii nu-i pasa de boala societatii? Poate ar fi mai usor sa facem cunoscute problemele astea prin meseria ta. Tu stii mai bine ce-ti sta in putere.

Mitru nu-l mai aude. E furat de un gind si asteapta ca prietenul sa-si spuna pina la capat ce-l doare.

E chiar extrem de interesanta situatia... De ce ce te-ai dus si a doua oara tot la politie daca stiai ca nu iau nici o masura?

Femeia incearca sa fie foarte amabila cu prietenul chiriasului ei. Ea chiar s-a imbujorat in obraji de surpiza cind vine sa deschida usa.

El e Mitru, un fost coleg de scoala; a intrat la facultate imediat dupa liceu. Acum e regizor

(priveste intrebator la prietenul sau care-i confirma din privire cele spuse).

Batrina se duce in bucatarie apoi apare iar in usa si-i priveste pe tinerii care au revenit la discutia lor.

Sa stii ca televiziunea e o forta care actioneaza direct asupra oamenilor. Merita sa te jertfesti in halul asta, altfel nici nu stiu daca ne intilneam.

Ceea ce-mi spui e mai mult decit ofertant pentru a face o emisiune. Putem sa bagam si citeva marturii mai senzationale ale victimelor.

Batrana care-i asculta asa, ca printre treburi, dispare dupa usa dar asculta in continuare; pare mai curioasa decit la inceput, chiar nemultumita de prezenta oaspetelui si de cele auzite. Ea se apropie de batrinul ce sta tintit intr-un fotoliu in fata televizorului, ii spune ceva in soapta la care el nu reactioneaza. Tanti Ana il priveste dojenitor. Batrinul face un gest , apoi schimba de mai multe ori programul, cautndu-si o ocupatie. Sotia insista, gesticuleaza nemultumita cu mina, incercind sa-l aduca pe batrin la realitatea din casa. In sfirsit, acesta ia o hotarire si stinge TV; Tanti Ana se indeparteaza fara zgomot. Vocile celor doi se aud deslusit, iar batrinul asteapta parca sa i se confirme cele spuse.

Geo, urmarit de la spate, intra grabit pe poarta universitatii. Curtea e pustie. Intra precipitat intr-o sala de curs - examen sever! Profesorii se incrunta si, dupa lungi schimburi de priviri, ii permit sa ia un loc si sa-si ia subiectul de examen.

La primul am luat sapte, Lavinia a luat zece; ca sa ma consoleze zicea ca peofesorii sint ranchiunosi si m-au taxat pentru intirziere… Eu nu prea cred, dar oricum sanse aveam tot mai putine.

O haita de ciini latra necontenit. GEO se apara cu un bat. E foarte speriat. Suna la interfonul de la intrarea in blocul unde sta Lavinia. Fata e cam rece:

Geo sta in strada si urmareste umbra fetei la fereastra blocului de trei etaje. Din intuneric se apropie citeva figuri – sint trei tineri galagiosi si o tinara care ride in hohote; pare a fi o tiganca dupa cum e imbracata. GEO ii urmareste holbat. Apropiindu-se de el, tinerii se mai linistec putin, fata nu mai ride, ci asculta ce-i vorbesc ceilalti. Ajunsa in dreptul lui Geo fata izbucneste din nou intr-un ris sanatos .

Tipii se apropie; sint destul de agresivi dar GEO continua sa-i sfideze cu privirea.

O batrina de la fereastra isi ciuleste urechile si, cind se-aude prima lovitura, ea tresare speriata, inchide geamul si se iteste din spatele draperiei.

Tiganii il bat crunt pe Geo, injura; ciinii incep sa latre, citiva incep sa se apropie. Unul lovit cu o piatra schelalaie zgomotos si trezeste ciinii din toata mahalaua; tiganii fug injurind; Geo icneste ridicindu-se cu greu de pe jos.

Geo intra tiptil in casa. E plin de vinatai si zgirieturi. Are hainele murdare de praf si patate de singe. Merge aplecat usor, crispindu-se de durere la fiecare miscare. Batrinii il asteapta in camera lor; se itesc prin usa, fac ochi mari.

Holul facultatii. La avizier e imbulzeala mare. Toti asteapta sa se anunte rezultatele de la examene. Printre ei se vede si Lavinia care se uita in jur.

De la secretariat iese Geo si un politist tinar. Geo are o zgirietura pe fata si un plasture sub ochiul drept, e foarte agitat.

Trebuia cel putin sa veniti la noi sa faceti o declaratie, asta este maximum cu ce puteati sa ajutati organele…

Nu exclud, putea sa se intimple, dar asta nu inseamna ca asa e peste tot si ca astfel de comportament e o regula.

Ea le-a spus politistilor ca ma pot gasi la facultate,alfel nu s-a interesat niciodata unde stau. I-a trimis la ea batrina care-i chemase stia ca ma cunoaste, si ea a trebuit sa le spuna… Eram ca o cioara alba…

Cei doi stau cocotati pe barele unui gard care imprejmuieste o curte mare, bine ingrijita, iar in departare e o vila luxoasa cu o reclama luminoasa la intrare. Pe aleea ce duce la casa e o fintina care nu functioneaza dar bazinul careea e plin cu apa. Un barbat in cisme inalte si minmecile suflecate cauta ceva sub apa. Se impiedica sau scapa ceva in apa si cei doi se intorc sa vada ce s-a intimplat. Cum stau amindoi umar la umar pe gard, cind se intorc ambii inapoi spre interior, se apleaca usor si aproape ca se lipesc unul de altul. Asa ii vede Claudia de departe. Ea se apropie incet strunindu-si catelusa. Geo se intoarce primul si o vede pe femeie traversind strada in urma taxei sale grabite.

El scoate o bancnota mototolita din buzunar si i-o da lui Serge. Serge nu prea are chef sa coboare de pe gard. Ei privesc in tacere la femeia cu catelusa. Claudia se apropie privindu-i pe rind scurt in ochi, se opreste in fata lor si isi atinteste privirea absenta undeva la capatul strazii. Serge nu rezista si declama inainte de a sari.

Chiar si prevenita femeia se sperie, si mai mult decit ea se sperie catelusa cind pustiul sare linga coada ei. Cateaua porneste furioasa in urma lui Serge si il urmareste cit ii permite lesa lasata liber, baiatul nu se teme ci se amuza de latratul taxei.

Geo asteapta pina femeia se intoarce si il priveste intrebator ca sa-i confirme tacit din cap.

Tu nu ai cum sa stii ce simte o mama... Dragul meu, te implor. Acasa e locul lui. Asa o sa ajunga un hoinar, la casa de copii sau sau la inchisoare si e vai de steaua lui acolo.

Fa tu asta, te rog, uite aici ai numarul lor, s-a dat la televizor, suna-i si cheama-i sa-l ia din orasul asta infect. Fa asta , te rog din suflet. E pentru bine lui, altfel o sa- l prinda militia...

Claudia e agitata si afirmatia lui imprudenta o deruteaza,ea se opreste si-l priveste neincrezatoare.

O sa-i sun, doamna, miine de dimineata ii chem si o sa-i asteptam amindoi la gara...

Claudia nu prea crede, dar se mai ogoieste un pic si se indeparteaza impacata. Geo coboara incet de pe gard, dar ramine lipit de zid pentru ca femeia nu se mai intorce . La capatul strazii ea se intilneste cu Serge care vine in fuga cu un pachet subsuoara. Doar catelusa il saluta latrind lenes de doua ori in urma lui. Femeia nici nu-l mai vede.

Baiatul se apropie gifiind, mai are o urma de zimbet pe fata, se uita la Geo si face un semn elocvent cu degetul la timpla. Insa gestul nu are haz, cei doi se intorc rusinati unul de altul si pornesc pe strada in directie opusa Claudiei.

Geo sta la fereastra pe un culoar la universitate si priveste dus afara. Apare profesorul Dumbrava.